Cazare Busteni Hoteluri Pensiuni Vile Trasee montane Harti Drumetie Alpinism si escalada pe gheata Schi Mountain Bike ATV Odihna Relaxare
   
 
  Trasee alpinism

I Obiective turistice  I  Trasee alpinism   Trasee omologate I
I
Harti trasee   I   Partia Kalinderu  I  Centre inchiriere sport  I 

GRADE DE DIFICULTATE PENTRU TRASEE ALPINE

 
ROMANIA (NORMA FRAE)
UIĂ şi GERMANIA, AUSTRIA, ELVEŢIA
DECIMAL AMERICAN
1A uşor
1B
I leicht
1 easy
2A dificultate medie
2B
II massig schwierig
2 moderate
3
4
3A dificil
3B
III schwierig
III+
5.0 moderately
5.1 difficult
4A accentuat dificil
4B
-IV sehr schwierig
IV
IV+
5.2 difficult
5.3
5.4
5A foarte dificil
5B
-V besonders schwierig
V
V+
5.5 very difficult
5.6
5.7
6A extrem de dificil
6B
VI aussert schwierig
VI
VI+
.
.
X+
5.8 extremely difficult
5.9
5.10
.
.
5.14
 
* Muntele Jepii Mici, 2143 m

Face parte din culmea principală a Bucegilor şi se înalţă deasupra Poienii Ţapului şi Buştenilor, geografic între Valea Urlătoarea Mare la sud, spre Jepii Mari şi Valea Jepilor la nord, spre Caraiman. Caracteristică este în primul rând Claia Mare 1863 m, deasupra căreia se înalţă spre vest Coama Jepilor Mici cu punctul culminant 2143 m. Alte repere: Valea Urlătorilor cu Cascada Urlătoarea, poteca Schiel şi rămăşiţele vechiului funicular al fabricii de hârtie, cantonul Schiel, Valea Seacă dintre Clăi, Clăiţa şi Creasta Zâmbrilor, Brâna lui Răducu. Obiective ale alpiniştilor: Peretele Urlătorii Mari (6-9), văile şi brânele (10-13), Peretele sudic al Clăii Mari (14-22), Peretele cu Florile (23-31), Peretele Crestei cu Zâmbri (32-34). Peretele Urlătorii Mari Accesul se face de la Buşteni pe poteca Schiel din Valea Urlătorilor, până la punctul „La Mese" (2 ore pe traseul turistic 5, marcaj triunghi albastru). De acolo, un hăţaş ce ocoleşte spre stânga Muchia Urlătorilor, duce la baza acestui perete sudic. Roca: conglomerat destul de friabil cu multe perniţe de iarbă. În locul unde hăţaşul trece de pe flancul nordic pe cel sudic al Crestei Urlătorilor se află o mică şa unde şi-au aşezat tabăra alpiniştii de la Armata când au făcut premiera traseelor următoare: primul traseu întâlnit, după 250 m din şa, este Hornul Agăţat, urmat la 15 m de Creasta Centrală; după alţi 30 m urmează intrarea în traseul Faţa sud -vestică iar ultimul traseu la o distanţă de 30 m este Traseul dintre Fisuri. Continuând hăţaşul urcăm în şaua largă din partea superioară a Crestei Urlătorilor, unde reîntâlnim poteca Schiel. În acest loc se află un stâlp vechi al funicularului. Poteca marcată urcă în continuare pe scări tăiate în stâncă, asigurate cu o balustradă din cabluri, spre cantonul Schiel care se distinge la marginea Platoului. Toate cele 4 trasee ies în Creasta Urlătorilor, de unde se atinge poteca Schiel în şaua menţionată. Coborâre la Buşteni: 2 ore. 6 Traseul dintre Fisuri, 5B, 8 lc, 4 - 5 ore Linia traseului începe cu un pinten înalt de 20 m, şi a fost aleasă „anume pentru a se stabili un intinerariu tehnic cât mai complex prin dificultatea şi varietatea obstacolelor" (Emilian Cristea). Traseul marcat de pitoane urmează o înlănţuire de mici fisuri, diedre, hornuri şi surplombe, regrupările făcându-se pe balcoane înierbate destul de confortabile. 7 Faţa sud-vestică a peretelui Urlătorii Mari, 5B, 9 lc, 4 - 5 ore „O înlănţuire de obstacole verticale, foarte expuse şi înclinate uşor către stânga şi în afară... În treimea superioară o surplombă uriaşă cu o trecere foarte dificilă" (Cristea) 8 Creasta Centrală, 5A, 8 lc, 5 - 6 ore Traseul începe pe faţa estică şi se continuă apoi pe faţa sud-vestică a muchiei din zona de inflexiune a peretelui Urlătorii Mari. Prima lc porneşte din locul unde hăţaşul de la baza peretelui începe să coboare către sud-vest şi se desfăşoară pe un scoc ierbos înclinat spre stânga, înalt de 25 m. Urmând linia pitoanelor, ocolind în bună parte vegetaţia, marile blocuri stâncoase şi feţele fisurate, parcursul prezintă caracterul unui intinerariu clasic de căţărare (Cristea). 9 Hornul Agăţat, 5B, 8 lc, 5 - 6 ore Din hăţaşul de la bază se urcă pe iarbă până la o zadă reper. Prima lc urcă înclinat spre stânga în Brâul împădurit iar următoarea se încheie la un buştean, trecând pe lângă altă zadă. Urcând pe următoarele le o fisură direct în sus, apoi un pasaj de stâncă fisurată şi cu iarbă înclinat spre dreapta, ajungem la baza unui horn cu surplombe de iarbă pe care-l urcăm direct. Hornul final surplombant, care a dat numele traseului, ne scoate în Creasta Urlătorilor.

* Vai si brane din Jepii Mici

10 Valea Comorilor, 1B, 4 - 5 ore Ascensiunea acestei văi, afluent al văii Urlătoarea Mică, începe din poteca Schiel, la mică distanţă de punctul „La Vinclu", fostă staţie de funicular. Puţin mai sus, valea se ramifică. Firul dinspre nord trece pe la baza peretelui sudic al Clăii Mari, traversează Brâna Mare (Brâna lui Răducu) şi Brâul de Sus şi iese în Platou aproape de Vârful Jepii Mici (2143 m). 11 Valea Seacă dintre Clăi, 1B, 3 ore Afluent al Prahovei între Poiana Ţapului şi Buşteni valea traversează poteca Schiel aproape de punctul „La Grătar". Ascensiunea, destul de interesantă a firului aflat între Claia Mare şi Clăiţa, ia sfârşit în Brâna lui Răducu la cca 1850 m altitudine. 12 Brâna lui Răducu, 1A, 2-3 ore Pitorească şi variată, refugiu al caprelor negre, Brâna lui Răducu (numele este al unui vânător de capre negre din trecut) începe din poteca Schiel şi ia sfârşit în Valea Jepilor. La cca. 2 ore din Buşteni, la cota 1660 m, înainte ca poteca să iasă în şaua Crestei Urlătorilor, se observă hăţaşul brânci, care traversează printre zade şi jnepeni către dreapta spre firul văii Urlătoarea Mică. Din fir urcăm spre brână propriu-zisă care conduce spre Şaua Clăii Mari cca 1850 m. Din şa putem urca pe Claia Mare (1863 m) vârf caracteristic Bucegilor văzuţi din Buşteni şi care oferă o panoramă deosebită. Din Şaua Clăii Mari continuăm pe brână pe sub Muchia Scării (23), Peretele cu Florile (24 -29), Hornul cu Florile (30), Muchia înaltă (31) în timp ce sub noi se află Valea Seacă dintre Clăi (11), mărginită la nord de Clăiţa. Trecem de muchia Clăiţei. Vâlcelul Clăiţei, Creasta cu Zâmbri şi Vâlcelul Lupului şi începem o coborâre accidentată prin pădure, care se încheie în Valea Jepilor unde întâlnim poteca marcată cu cruce albastră (traseul turistic 6). Fig 07 13 Muchia şi Vârful Claia Mare 1863 m, 1A, 40 min. dus-întors Accesul se face prin Şaua Clăii Mari (vezi 11 şi 12) iar traseul nu durează mai mult de o oră dus-întors. Pe parcurs se coboară într-o strungă, de unde urcuşul pe vârf este uşurat de o coardă fixă (cablu). Peretele sudic al Clăii Mari Acest perete este comparabil cu cei patru mari pereţi ai Coştilei şi constituie atracţia maximă din această zonă pentru alpiniştii pretenţioşi. Aici au fost stabilite de alpiniştii de la Armata 9 trasee (14-22) ce se încheie pe muchia Clăii. Accesul se face din Buşteni pe poteca Schiel şi Valea Comorilor (10) în 2 ore. O brână lată cu molizi înalţi şi un loc de cort se află la baza peretelui. Intrarea pe această brână numită „de Sus" este marcată de un izvor, aflat în firul văii. Coborâre la Buşteni: 2 ore. 14 Hornul Mare de la Izvor, 4B, 6 lc, 3 - 4 ore Este primul traseu întâlnit mergând pe brână de la vest la est şi îşi trage numele de la un horn surplombant înalt de 80 m pe care se desfăşoară primele le. Partea superioară a traseului se desfăşoară peste o faţă foarte expusă, cu numeroase traversări şi pasaje de escaladă liberă. În comparaţie cu alte trasee notate la fel (4B) obstacolele acestei escalade sunt mult mai dure (Cristea). 15 Traseul Aurel Irimia, 6A, 9 lc, 6 ore La 6 ani după deschiderea unei serii de trasee în Peretele Clăii, alpiniştii de la Armata au deschis acest traseu în memoria prietenului lor mort în floarea vârstei la Cabana Pietrele din Retezat. În aceiaşi ordine, de la vest la est, traseul Aurel Irimia este al doilea. Prima lc începe cu o căţărare artificială urmată de o traversare pe iarbă la stânga apoi din nou în sus şi la dreapta la o regrupare. În continuare linia traseului trebuie urmărită cu atenţie deoarece în numeroase puncte se poate abate în traseul învecinat din dreapta, „23 August". 16 Traseul „23 August", 6B, 9 lc, 6 ore Intrarea în traseu se află la 10 m dreapta traseului Aurel Irimia. Traseul este cel mai des escaladat din peretele Clăii, fiind în acelaşi timp cel mai dificil şi mai frumos. Primele 4 lc. (vertical în sus apoi peste o ruptură galbenă, surplombantă, spre stânga, urcând pe muchia unei lespezi, apoi pe perete în sus şi la dreapta) se încheie pe o rampă ierboasă, la baza unui horn aflat în dreapta. După escalada hornului cu blocul său încastrat, surplombant, urmează o fisură dificilă, regrupare în scăriţe şi o mare surplombă de iarbă urmată de un horn. Pe horn în sus urmează un tavan care se trece prin dreapta. După o ultimă surplombă, urmează o fisură verticală, o traversare la dreapta şi în sus, în pădurea din creastă. 17 Traseul Genţiana, 5B, 10 lc, 6 ore Continuând pe hăţaşul de la baza peretelui ajungem după 40 m la locul de cort şi după alţi 60 m la intrarea în traseul Genţiana, care se desfăşoară pe o fisură ce brăzdează peretele pe întreaga înălţime (Cristea). Pasajele artificiale alternează cu cele libere pe porţiuni întinse. 18 Traseul 25 Octombrie, 5B, 11 lc, 5 ore Traseul se află la mică distanţă de cel precedent, în dreapta lui, în prima treime a peretelui socotit de la vest la est. Prima lc începe cu o fisură înierbată de 8 m înălţime, o traversare dreapta de 4 m şi o faţă oblic stânga spre baza unui horn. În continuare, urcând linia pitoanelor, urmează alte 10 lc, dintre care 7 extrem de dificile (Cristea). 19 Traseul Muchia Strungii, 5B, 7 lc, 5 ore Centrul peretelui Clăii, este marcat de Hornul Clăii, continuat de un vâlcel ce traversează Brâul de Sus înainte de a ajunge în Valea Comorilor. Din firul acestui vâlcel, urcând către baza hornului şi ţinând stânga ajungem la intrarea în Muchia Strungii, aflată în imediată apropiere. Traseul urmează în general linia acestei muchii, ce coboară din Strungile Clăii spre sud (Cristea). 20 Muchia Sudică, 5A, 6 lc, 4 ore Acest traseu este situat între Muchia Strungii (nr. 19) şi Hornul Clăii (nr.21) iar intrarea sa se află la numai 5 m de intrarea hornului. Traseul prezintă pasaje expuse, foarte dificile eşalonate de-a lungul unei creste de o înclinaţie pronunţată (Cristea). Muchia propriu-zisă se atinge după prima le înclinată spre stânga, peste o faţă cu obstacole dispuse în trepte. 21 Traseul Hornul Clăii, 3A, 3 ore Despicătura marcantă a hornului din centrul peretelui Clăii reprezintă posibilitatea clasică de escaladă, care i-a inspirat pe primii căţărători veniţi în zonă, C. Nemeş din Buşteni cu echipa sa. După ce buştenarii au renunţat în urma căzăturii capului de coardă, escalada a fost finalizată de Gh. Roşculeţ din Braşov cu echipa sa. 22 Traseul Floarea de colţi, 5B, 7 lc, 5 ore Ultimul traseu din peretele Clăii se află dincolo de vâlcelul de sub Hornul Clăii, la 40 m înaintea capătului estic al Brâului de Sus (Cristea). În cursul celei de a patra le atingem un strat galben de gresie, un reper clar pentru orientare. A cincea lc este cea mai dură şi mai periculoasă, ea urcând prin zona de gresie friabilă în escaladă liberă în lipsa posibilităţii de batere a unor pitoane sigure. Peretele cu Florile Peretele se înalţă deasupra Brânei lui Răducu (12) între muchia Clăii Mari şi a Clăiţei. Durata de la Buşteni la brână: 3 ore. Coborâre la Buşteni: 3 ore. Dintre cele 8 trasee, 7 aparţin alpiniştilor militari. Le amintim în ordine de la sud la nord: 23 Traseul Muchia Scării, 3B, 4 lc, 2 ore Este primul traseu situat în dreptul Şeii Clăii Mari. Reper: o zadă izolată la baza (Cristea). Pe parcursul traseului se escaladează trei trepte înalte, cu o rocă destul de friabilă; hornul final iese sub Coama Jepilor Mici. 24 Traseul 0, 4A, 3 lc, 2 ore Este situat între Muchia Scării şi traseul 1. 25 Traseul 1, 4A, 3 lc, 2 ore Intrarea se află la 40 m nord de traseul 23 (Muchia Scării). Traseul prezintă încă de la prima le numeroase surplombe, dintre care una caracteristică se află la 15 m deasupra intrării şi are o formă rotundă (Cristea). Traseul se termină după trei lungimi pe un brâu, care urmat la dreapta, sfârşeşte în Hornul cu Florile. 26 Traseul 2, 4B, 3 lc, 2 ore Se află la 15 m de traseul precedent şi 55 m de zada reper (Muchia Scării, 23) în dreptul unor jnepeni (Cristea). Linia pitoanelor conduce printr-o îngrămădire haotică de blocuri suspendate. Ca şi traseul precedent, după 3 lc traseul ia sfârşit pe brâna citată mai sus. 27 Traseul 3, 4B, 3 lc, 2 ore Intrarea se află la 15 m de traseul precedent sau 70 m de zada reper şi în stânga unui scoc vertical şi larg, în dreptul a trei arbuşti. Pe 3 lc escaladă liberă pe prize mari şi stabile alternând cu pasaje surplombante artificiale (Cristea). Ca şi traseele 1 şi 2 (25 şi 26) ultimele le se desfăşoară pe brâul de ieşire. 28 Traseul 4, 4B, 3 lc, 2 ore În dreapta traseului 3 (27) se află un scoc vertical şi larg pe care se desfăşoară traseul 28. Pitoanele stabil fixate şi platformele de regrupare comode uşurează escalada (Cristea). Escalada ia sfârşit după 3 lc pe brână cunoscută de la traseele anterioare, la 50 m de Hornul cu Florile. 29 Traseul 5, 5A, 5 lc, 2 ore La 25 m de scocul traseului 4 şi cca 100 m de zada reper se află al şaselea traseu din Peretele cu Florile având intrarea marcată de o zadă izolată. Alt reper este o spintecătură înaltă în dreapta căreia se văd pitoanele traseului nostru între mici trepte ierboase (Cristea). Traseul ia sfârşit după 5 lc pe un colţ de stâncă în marginea Hornului cu Florile. 30 Hornul cu Florile, 1A, 30 minute Acest horn permite ieşirea fără probleme speciale din Brâna lui Răducu în platoul Jepilor Mici. El se ramifică pe parcurs în forma literei Y. Ramura principală este cea din stânga. Hornul cu Florile poate fi folosit de alpiniştii ce urcă pe Valea Seacă dintre Clăi pentru a ieşi pe Platou, precum şi de cei ce escaladează Peretele cu Florile pentru a coborî şi reveni la baza peretelui. 31 Traseul Muchia Înaltă, 5A, 4 lc, 2 - 3 ore Intrarea în traseu se face printr-un horn secundar aflat în dreptul verticalei Hornului cu Florile, care urcă într-o brână ce duce spre stânga în firul Hornului cu Florile. Traseul începe din această brână şi prezintă 3 lc de căţărare interesantă. A patra le se desfăşoară printre jnepeni pe limita muchiei. Remarcabilă este priveliştea din această muchie asupra abruptului Caraimanului şi a porţiunii superioare a Văii Jepilor. Coborârea la baza traseului se face pe Hornul cu Florile. Peretele sud-vestic al Crestei cu Zâmbri Peretele se înalţă din vâlcelul Clăiţei către creastă, pe care creşte printre zade o raritate botanică pentru Bucegi: zâmbrul (pinus cembra) ocrotit de lege. Altitudinea crestei este de aproximativ 1750 m. Alpiniştii militari au deschis în acest perete trei trasee. Schiţele nu s-au publicat. Durata urcuşului la bază: 2 ore; coborâre la Buşteni: 2 ore; traseul propriu-zis: 3 ore. 32 Fisura de la Grota Lupului, 4B, 4 lc 33 Hornul din Valea Lupului 34 Traseul Jepilor Mici, 4B, 6 lc De notat că folosirea denumirilor „Grota Lupului" şi „Valea Lupului" pare nepotrivită, Vâlcelul Lupului aflându-se mult mai spre vest, dincolo de Vâlcelul cu Zâmbri şi Vâlcelul Închis, în zona de pădure a Văii Jepilor. Dintre cele 3 trasee hornul este cel mai caracteristic atrăgând atenţia alpiniştilor din Buşteni care l-au încercat fără succes.

 

* Văi şi brâne din Caraiman

Văi şi brâne din Caraiman Acestea au cea mai mare importanţă pentru cunoaşterea şi orientarea în abrupt înainte de atacarea obiectivelor mai pretenţioase, pentru găsirea intrărilor şi eventuala retragere în caz de urgenţă. Accesul se face din Buşteni pe poteca Văii Jepilor (traseul turistic 6), pârtia de schi Kalinderu şi Valea Seacă (37) şi din Valea Albă (41). 35 Valea Spumoasă 1A, 6 ore până în Brâna Mare. Este un afluent pe stânga al Văii Jepilor. Foarte pitorească, ea a atras din totdeauna atenţia drumeţilor din Brâna Mare a Caraimanului care au fost tentaţi să o folosească pentru coborâre pentru a se „încuia" în zona inferioară. Mai multe cruci comemorative sunt dovada încheierii tragice a unor astfel de încercări. Vărsarea în Valea Jepilor se face printr-o mare ruptură de pantă, practic inaccesibilă, din care cauză intrarea în traseu se face indirect, din Vâlcelul înspumat, ultimul afluent al Văi Jepilor pe stânga, caracterizat prin cascade bogate, cu spumă albă. În această zonă a unei vechi cariere de piatră se află refugiul Salvamont Valea Jepilor. Accesul din Vâlcelul înspumat în Valea Spumoasă pune unele probleme de orientare. Ne mărginim să amintim trei variante (vezi schiţa cu Fisura Berbecului): a) Vâlcelul Pământos ce duce la intrarea în traseul Fisura Berbecului marcat macabru cu mai multe cruci; b) o potecuţă ce urcă prin dreapta Vâlcelului înspumat şi iese deasupra muchiei Colţului Berbecului; c) prin Poiana Târlelor şi Grohotişul înflorit. În Poiana Târlelor (Poiana Lungă, înaltă, Poiana de Sus) se poate ajunge şi din Poiana Kalinderu (pârtia de schi) pe unde urca vechiul drum turistic al Caraimanului, pe la începutul sec. XX. După depăşirea acestor dificultăţi de orientare, ascensiunea văii Spumoase nu mai prezintă probleme prea mari. Menţionăm că valea intersectează Brâna Portiţei şi o serie de alte brâne; în fine Brâna Mică a Caraimanului înainte de a atinge poteca din Brâna Mare. În cazul parcurgerii văii în coborâre important este de reţinut că partea finală, confluenţa cu Valea Jepilor este inaccesibilă. Cu multă atenţie se va căuta ieşirea spre stânga, spre Poiana Târlelor sau Vâlcelul înspumat. În orice caz se va evita vâlcelul învecinat cu Muchia Colţului Berbecului, care se termină cu un perete de 50 m înălţime, o adevărată capcană. 36 Brâna Portiţei, 3 ore Durata accesului de la Buşteni: 4 ore. Brâna Portiţei traversează feţele Caraimanului pe la jumătatea înălţimii, din Valea Jepilor până în Valea Seacă, trecând prin Portiţa Caraimanului, o arcadă naturală de piatră. Ca toate brânele, se caracterizează printr-o vegetaţie bogată în primul rând flori de munte. Pornind din Valea Jepilor (din traseul turistic 6) cota 1850 m brână urcă spre Târla Berbecilor, cota 1890 m trecând de Creasta Brânelor, de unde coboară în firul Văii Spumoase. Pe acest traseu se făcea accesul în Valea Jepilor venind pe poteca cea veche. din Poiana Kalinderu, în epoca de început a turismului din Bucegi. În continuare, brână urcă la Portiţa Caraimanului trecând pe sub Peretele Portiţei. De la Portiţă spre Crucea Caraimanului urcă Muchia Mare a Portiţei. Trecând pe faţa estică, frontală a Caraimanului, prin jnepeniş se traversează Valea lui Zangur, Vâlcelul Mortului şi Spintecătura Văii Seci pentru a ajunge în final la baza hornurilor Văii Seci. Traseul se poate continua traversând Spălătura Văii Seci şi urcând pe o brână în şaua Gemenilor din Creasta Picăturii, iar pe aceasta la Crucea Eroilor. 37 Valea Seacă a Caraimanului, 1B, 5 ore Acest traseu reprezenta piatra de încercare a alpiniştilor români până prin 1932. Escaladele de iarnă ale lui Nicu Comănescu şi Nae Dimitriu au fost o piatră de hotar în alpinismul de iarnă românesc (1932). Accesul se face din Buşteni din pârtia de schi Kalinderu, pe o potecă marcată cândva cu cruce roşie. Pe parcurs se trece pe sub piciorul sudic al Vârfului Picătura şi confluenţa cu Vâlcelul Marelui V ce coboară din Strunga Marelui V a Picăturii. Pe stânga se desprinde Valea lui Zangur (38) iar în faţă se ridică Ţancul Uriaşului. În dreapta sub Faţa înaltă din Creasta Picăturii, se află Poiana Frumoasă, replică a Circurilor Văii Albe din Coştila şi a Brâului de Sus din Claia Mare. Mai sus avem de ales dintre următoarele variante: Vâlcelul Mortului (39), Spălătura Văii Seci (40) sau Hornurile Văii Seci, care reprezintă de fapt continuarea normală a traseului Văii Seci până la Cruce. Ultimul horn, mai dificil, poate fi evitat ieşind din firul văii la stânga pe Brâul de Sus. 38 Valea lui Zangur, 1 B Durata: 4 ore de la Buşteni până la Brâna Portiţei. Oferă posibilitatea de a ieşi din Valea Seacă a Caraimanului pe o „scurtătură" care ia sfârşit în Brâul Portiţei (36). 39 Vâlcelul Mortului, 1 B Durata: 2 ore de la Brâna Portiţei la Cruce. Oferă altă posibilitate de a încheia ascensiunea Văii Seci pe o variantă mai scurtă şi mai uşoară. Vâlcelul iese în Brâna Mică de Jos, de unde se poate urca la Cruce pe un parcurs uşor. 40 Spălătura Văii Seci, 2A, 6 ore din Buşteni la Cruce. Ramura nordică a Văii Seci, este varianta cea mai dificilă de ieşire la Cruce din toate posibilităţile expuse mai sus. 41 Valea Albă, 1A, 5 ore de la Buşteni. Din primii ani ai TCR exista un marcaj bandă verde „de la Casa Peştera la Buşteni prin Babele, Vârful Caraimanului şi Valea Albă". Oricum, Valea Albă reprezintă cel mai uşor drum din Buşteni la Platou, din zona cuprinsă între Valea Jepilor şi Valea Cerbului. Valea desparte Muntele Caraiman de Muntele Coştila. Accesul se face din poteca Munticelului (traseul turistic 7, marcat cu triunghi roşu) pe care o urmăm până la cota 1310 m „La Măsurătoarea Urşilor". De aici se ramifică spre stânga o potecă marcată cu triunghi galben, care conduce în Poiana „La Verdeaţă" din firul Văii Albe. Notăm că varianta pe firul văii pornind din Buşteni este posibilă dar recomandată însă doar pentru antrenament. „La Verdeaţă " de obicei întâlnim o limbă de zăpadă veche pe care se urcă cu prudenţă. Valea se desfăşoară între Circurile şi Peretele Văii Albe de o parte şi faţa nordică a Caraimanului (Peretele Albişoarelor) pe de altă parte. O săritoare mai mare este Săritoarea Cârnului, un bloc imens de piatră care se ocoleşte fie prin stânga (iama) fie prin vâlcelul secundar din dreapta. Urcând pe firul văii urmează alte săritori. Spre dreapta se desface Brâna Mare a Coştilei şi firul Iadului văii Albe, puţin mai sus spre stânga Brâna Văii Albe se prelungeşte spre Şaua Mare a Caraimanului şi Cruce, după care ieşim în Platou. Cine caută un parcurs mai uşor se va a»ate din fir către stânga încă înainte de Săritoarea Cârnului, unde un hăţaş urcă prin Prispa Văii Albe spre Brâna Văii Albe (Brâna Crucii) şi Platou. 42 Albişoara Marelui V, 2A, 3 ore Este prima dintr-o serie de şiştoace ce străbat faţa nordică a Caraimanului din Creasta Picăturii în Valea Albă, socotit de la est spre vest şi care poartă numele de Albişoare. Accesul la intrarea în traseu se face din Valea Albă, din Poiana La Verdeaţa. Trecând prin vegetaţia bogată de la bază se vizează intrarea în firul Albişoarei. Partea cea mai dificilă este cca mijlocie, cu aspectul unui horn vertical. Din strunga Marelui V avem de ales între: ascensiunea Vârfului Picătura, ascensiunea Crestei Picătura, coborârea pe faţa opusă în Valea Seacă, coborârea înapoi la baza traseului, în Valea Albă, La Verdeaţă. 43 Albişoara Turnurilor, 1 B, 3 ore Este următoarea şiştoacă după cea a Marelui V. Din Poiana La Verdeaţă se traversează firul Văii Albe vizând baza Albişoarei care coboară din Şaua Turnurilor. Această Albişoară care prezintă pe întinse porţiuni două fire paralele este parcursă în mod curent la coborâre venind din Vârful Picătura. 44 Albişoara Hornurilor, 2A, 3 ore Este a treia Albişoară şi anume cea care coboară de sub Faţa Hornurilor. Nu ne este cunoscută decât o singură escaladă şi anume cea efectuat de Victor Măciucă, care descrie hornurile ca fiind umede şi alunecoase, pline de mâzgă. 45 Albişoara Gemenelor, 2A, 3 ore Ne scoate în Şaua Gemenelor, la vest de Faţa Hornurilor. Intrarea este comună cu Albişoara următoare, a Crucii. 46 Albişoara Crucii, 2A, 3-4 ore Este cea mai lungă şi mai interesantă dintre Albişoare. Ea se parcurge destul de des atât vara cât şi iarna şi ia sfârşit în Şaua Mare a Caraimanului, în apropierea Crucii.



 

* Trasee de perete şi creste din Caraiman


Trasee de perete şi creste din Caraiman 47 Fisura Berbecului, 5B, 10 lc, 4 ore Colţul Berbecului se înalţă din Valea Jepilor, între Vâlcelul înspumat şi Valea Spumoasă. Accesul la intrarea în traseu se face pe o potecă veche trecând pe la vechea carieră de piatră şi în continuare pe un vâlcel pământos, foarte înclinat, afluent al Vâlcelului înspumat. Trecem pe lângă mai multe cruci amintind de o serie de accidente tragice şi ajungem în final în şaua din care o potecă traversează în Valea Spumoasă. Ne aflăm la intrarea în traseu, o fisură verticală ce brăzdează muchia frontală a Colţului Berbecului. Urcând linia pitoanelor ajungem la obstacolul major, o surplombă mare, ce se ocoleşte prin stânga ieşind în final în căţărare liberă în creastă. Pentru coborâre se urmează creasta până într-o şa. O potecă trece prin această şa din Valea Spumoasă în Vâlcelul înspumat. Pe aceasta din urmă coborâm în Valea Jepilor. Orientarea nu este simplă; oricum primul vâlcel din estul crestei, care aparent oferă o coborâre comodă, trebuie evitat cu orice preţ întrucât se termină printr-o ruptură de pantă de 50 m, o capcană mortală marcată de crucile amintite mai sus. 48 Fisura de la Scări, 4A, 3 lc, 2 ore Traseul se află în Valea Jepilor, pe unde se face accesul la bază, din locul de unde poteca aflată pe faţa Caraimanului urcă pe câteva scări săpate în rocă. Traseul este caracterizat printr-o mare surplombă şi se încheie pe Creasta Brânelor aproape de Târla Berbecilor şi Brâna Portiţei (36). Peretele Portiţei Acest perete se înalţă din Brâna Portiţei (36) până în Muchia Mare a Portiţei (55). Prin perete conduc 6 trasee. La baza peretelui se ajunge în 3 ore; durata de escaladă a traseelor 4 ore; coborâre la Buşteni: 3 ore. 49 Traseul Direct, 5B, 7 lc. 50 Traseul Central, 5B, 7 lc. 51 Traseul Floarea de Colţi, 5A, 6 lc. 52 Traseul Frontal, 4B, 6 lc. 53 Hornul de la Portiţă, 2A 54 Traseul Anotimpurile, 5B, 8 lc. Acest traseu cuprinde pe parcursul său două lc cu pasaje de gr. VI şi A2 la trecerea unor surplombe. 55 Muchia Mare a Portiţei, 2A, 2-3 ore Este muchia din stânga (sud), privită din Buşteni, a marelui trapez al Caraimanului şi se termină în Şaua Mare a Caraimanului aproape de Cruce. Accesul se face pe Brâna Portiţei (36). 56 Traseul Frontal din Ţancul Uriaşului, 4A, 4 lc, 2-3 ore 57 Traseul Clasic şi Ţancul Uriaşului, 2B, 2 ore Cele două trasee 56 şi 57 vizează Ţancul Uriaşului, aflat la confluenţa dintre Valea lui Zangur şi Valea Seacă. Traseul Frontal se atacă pe faţa estică dinspre vale, în timp ce traseul clasic reprezintă escalada vârfului din strunga aflată la vest. Vârful Picătura 58 Fisura Galbenă, 4A, 6 lc, 4 ore Este cel mai dificil traseu din Vârful Picătura. Traseul se află în peretele sudic, accesul se face din Valea Seacă pe care se urcă până aproape de limita inferioară a Poienii Frumoase. Părăsind firul văii se urcă pantele de iarbă din dreapta, având ca repere marele V şi peretele sudic al Picăturii. Durata de acces la bază 3 ore. Un vâlcel urcă până la o grotă mică, de unde începe traseul Fisurii Galbene către stânga şi a Fisurii lui Roşculeţ (59) către dreapta. Fisura Galbenă propriu-zisă apare destul de clar la verticala acestui loc, dar pentru a ajunge la baza ei trebuie urcate 2 lc, prima pe un horn înclinat spre stânga iar a doua pe feţe de iarbă înclinate spre dreapta până la un brâneag. Următoarele două le reprezintă cheia traseului: mai întâi un horn închis de un bloc imens, iar mai sus o imensă surplombă de rocă galbenă deasupra căreia urmează o fisură largă de circa 15 cm, punct de gr.VI trecut la premieră cu ajutorul unor tendoare, dispozitive inspirate din Buletinul Alpin (articol Ion Şincan) şi folosite în Fisura Albastră cu un an înainte (Irimia şi Cristea în 1952). Ultimele le se îndreaptă fie spre traseul Comănescu (60), fie spre Marele V. 59 Fisura lui Roşculeţ (faţa sud estică a Vârfului Picătura), 3B, 2 ore Accesul şi intrarea în traseu este acelaşi ca pentru Fisura Galbenă (58). Linia traseului urmează o fisură horn clară de la capătul căreia se traversează către traseul Comănescu (60). 60 Vârful şi Creasta Picăturii, 3A, 6 ore Alături de Creasta Văii Albe şi Creasta Coştila-Gălbenele este unul dintre cele mai spectaculoase şi mai îndrăgite trasee din Bucegi. Creasta Picăturii formează muchia din dreapta a marelui trapez al Caraimanului aşa cum apare din Buşteni. Accesul se face din Buşteni, urcând pe pârtia de schi Kalinderu şi poteca spre Valea Seacă (37). După traversarea Văii Seci poteca continuă şi traversează Vâlcelul Picăturii pentru a ajunge într-o muchie din care apare adâncul Văii Albe. Urcând prin desiş şi ţinând stânga ne înscriem pe firul Vâlcelului Picăturii (Vâlcelul Spălat) luptându-ne cu bolovanii şi cioturi cărate de avalanşe. Vâlcelul se încheie la partea superioară cu un perete brăzdat de trei jgheaburi. Nu vom ataca acest perete ci vom ieşi din firul vâlcelului pe un prag către dreapta de unde „prindem" Brâul Subţire (Brâul Lung) pe care urcăm în diagonală spre stânga. Brâna, pe care creşte o balustradă naturală de molizi, conduce la Grota Mare, unde ne legăm în coardă pentru a traversa spre Hornul cu Zade. Acesta conduce la o platformă cu jnepeni, din care o fisură echipată cu un piton (Hornul Final) conduce pe un umăr şi pe Vârful Picătura (1910 m), loc cu o privelişte memorabilă. Din vârf se coboară în trei rapeluri în Strunga Marelui V. De aici sunt trei variante: coborârea în Valea Seacă, pe Vâlcelul Marelui V, 5 rapeluri; coborâre în Valea Albă după traversarea prealabilă în Albişoara Turnurilor, 3 rapeluri; continuarea escaladei pe Creasta Picăturii. Aceasta cuprinde: escalada Colţului Strungii; trecerea prin Şaua Turnurilor; escalada Feţei înalte; Brâul Hornurilor, din care trei hornuri urcă spre creastă, brâul se termină în Albişoara Gemenilor; escalada unuia din cele trei hornuri sau a părţii de sus a Albişoarei Gemenilor; partea finală a Crestei Picăturii, uşoară, care se încheie în Şaua Mare a Caraimanului, aproape de Crucea Eroilor.

 

 
BINE ATI VENIT !
 




Inregistrare unitati cazare
I  HOTEL  I VILAPENSIUNE I CAMERE DE INCHIRIAT I

Verificati cuvinte cheie
 
RASPUNDERE - ANPC
 
Sfatul nostru este sa contactati direct structurile de cazare, sa rezervati unde credeti ca va sunt satisfacute toate dorintele, in functie de posibilitati.

ANPC

0800.080.999 Telefon gratuit;


Website ANPC
 

free counters
 
astazi au fost 5 visitors (7 hits)
This website was created for free with Own-Free-Website.com. Would you also like to have your own website?
Sign up for free